/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:Arial; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}

Dan Ciachir, Ispita trecutului

La mijlocul anilor `60, oameni de o anumită vârstă şi de o anumită condiţie, precum medicii, avocaţii, profesorii, îşi păstrau conduita, limbajul, manierele, deopotrivă cu unele obiceiuri şi gusturi. Dezgheţul estetic al acelor ani constituia o realitate, deopotrivă cu o oarecare îndulcire ideologică. Berdiaev avea dreptate să susţină că trecutul revine întotdeauna, însă nu ca atare, ci insinuându-se sub diferite forme. Sunt evocate în articol situaţii, personaje şi întâmplări care descriu atmosfera acelor ani în Bucureşti.

Keywords: dezgheţ estetic, ideologie, trecut, România anilor `60