O pledoarie în favoarea cumpătării
Articolul analizează înțelesurile privitoare la virtutea cumpătării, atât în
cultura clasică, respectiv filosofia antică, cât și în spiritualitatea
creștină. Cumpătarea are mai întâi o di¬men¬si-une rațională, ca judecată
dreaptă (corectă) în deliberare și decizie spre alegerea celor mai bune
mij¬loa¬ce pentru a se ajunge la cele mai bine scopuri. Ca echilibru sufletesc,
cumpătarea reprezintă luciditatea minții, cumințenia, chibzuința, pru¬den¬ța,
constituindu-se ca înțelepciune practică. În același timp, cumpătarea are ca
obiectiv educativ exersarea în direcția formării și cultivării de¬prin¬derilor
menite să statornicească stăpânirea de sine prin disciplinarea simțurilor,
promovând în¬frâ¬narea, temperanța, moderația, sobrietatea... Într-o formă
specifică culturii și civilizației grecești, cumpătarea redată prin sophrosyne
s-a im¬pus ca și concept etic, de unde a fost preluat de spiritualitatea
creștină spre a defini valorile specifice Evangheliei lui Hristos.
SORIN COSMA
|
|
