Colindatul, colindele şi urările de Crăciun din aria Codru - Valea Sălajului.
Studiu de antropologie socioculturală (III)
Obicei străvechi, colindatul s-a păstrat până astăzi* puţin alterat la românii
din aria Codru – Valea Sălajului. Având funcţia de urare cu prilejul Naşterii
Domnului şi începutul unui nou an, colindatul este specific comunităţilor
rurale arhaice, locuite de crescători de animale şi de agricultori.
Fiindcă datina s-a practicat şi se practică în seara de Crăciun, adică în
preajma Anului Nou, moment calendaristic de care oamenii îşi leagă multe
speranţe, întreaga ei desfăşurare are aspect sărbătoresc şi solemn, iar
conţinutul textelor performate: colinde şi mulţămite, este în totalitate
optimist şi are caracter augural.
În toate satele zonei, seara de Crăciun, mult aşteptată şi minuţios pregătită,
dă naştere unui minunat spectacol popular, care se desfăşoară direct pe scena
cea mare a vieţii, cum firesc trăiau toate creaţiile folclorice în satul
patriarhal.
De-a lungul vremii, aici ca pretutindeni, desfăşurarea obiceiului are loc după
nişte reguli consacrate, nescrise, dar cu atât mai strict respectate.
Cum datina este sărbătorită o singură dată într-un an, o pregătire prealabilă
devine necesară. În cadrul acesteia se organizează cetele de colindători şi are
loc învăţarea repertoriului de colinde şi urări sau mulţămituri.
AUGUSTIN MOCANU
|
|
