Criteriile privitoare la ecumenicitatea unui sinod în practica primelor secole
Niciun simod ecumenic nu a impus în mod oficial norme legale cu privire la cerințele și
criteriile pentru ecumenicitatea unui sinod. Ecumenicitatea primelor sinoade, unită în
comuniunea deplină a Bisericilor din Răsărit și Apus, a fost un fapt al conștiinței Bisericii.
Episcopii și creștinii, influențați de Duhul Sfânt, au răspuns la nevoia de a mărturisi și apăra
credința ortodoxă împotriva diverselor erezii și de a salva tradiția care a venit de la Sfinții
Apostoli prin Părinții Bisericii.
În contextul istoric al problemei iconoclastului cu care se confruntă cel de-al șaptelea Sinod
ecumenic din Niceea (787), pentru prima dată, chiar și într-un mod minor, au apărut întrebări cu
privire la criteriile pentru ecumenicitatea unui sinod ecumenic. În viziunea Părinților
Sinodului din Niceea, pentru ca un sinod ecumenic să fie considerat ca atare, a fost necesară
participarea Papei de la Roma și a celor patru patriarhi răsăriteni, sau cel puțin a delegaților
acestora; în plus, a trebuit să mărturisească o teologie în concordanță cu precedentul stabilit
de sinoadele ecumenice anterioare; și, în sfârșit, deciziile sale trebuiau primite de Bisericile
lumii creștine.
DIMITRIOS SALACHAS
|
|
