Georges Florovsky – exponent al teologiei neopatristice
Operele Sfinților Părinți au fost întotdeauna o sursă de inspirație pentru toți teologii
datorită profunzimii gândirii patristice care a dezbătut și lămurit problemele dogmatice cu care
s-a confruntat Biserica de-a lungul secolelor. Sfinții Părinți s-au întâlnit în Sinoadele
ecumenice și iluminați de Duhul Sfânt au stabilit învățătura corectă a Bisericii Ortodoxe. De
fapt, scrierile lor fac parte din sursele Sfintei Tradiții care, împreună cu Sfintele Scripturi,
păstrează Revelația lui Dumnezeu. Dar Sfinții Părinți nu erau numai oameni cu o bună pregătire
intelectuală, ci erau și oameni duhovnicești. Pentru ei teologia nu a fost o discuție despre
Dumnezeu, ci o trăire a experienței vii în întâlnirea tainică cu Dumnezeu în rugăciune.
Influența teologiei scolastice asupra teologiei Răsăritului a făcut ca unii teologi răsăriteni
să depășească cadrele rigide ale noțiunilor scolastice încercând să explice învățăturile
Bisericii și să redescopere valorile existențiale ale Sfinților Părinți, adică a trăi în
Hristos. Această abordare a fost numită curent neopatristic. Studiul de față pune în lumină
gândirea părintelui Georges Florovsky, exponent al teologiei neopatristice.
ADRIAN IONIŢĂ
|
|
