Satul românesc,
între tradiţie, supravieţuire şi speranţă
Textul de față, prezentat ca prelegere festivă în data de 7 decembrie 2011 în cadrul ceremoniei de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, adduce în discuție problematica satului românesc. Există o sensibilitate profundă a transilvănenilor faţă de semnificaţia satului românesc în istoria poporului român, după cum se vede de pildă la poeţi şi prozatori ca George Coşbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga şi Liviu Rebreanu. Autorul remarcă starea precară şi incertă a satului românesc începând cu epoca colectivizării, industrializării şi urbanizării comuniste şi continuând cu fenomenul emigraţiei în străinătate în perioada care a urmat după anul 1990. Situaţia dramatică a satului românesc de astăzi este percepută în mod acut şi de Biserică, deoarece preoţimea ortodoxă română din mediul rural simte cum îmbătrâneşte rapid satul românesc, scade numărul botezurilor şi al cununiilor, în timp ce creşte numărul deceselor, al înmormântărilor, iar oamenii devin tot mai săraci.
PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL
|
