TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare

Pictura neoelenă de sorginte religioasă la sfârşitul veacului al XIX-lea şi la începutul celui de al XX-lea veac.
Studiu de caz. Konstantinos Parthenis Şi Fotis Kontoglou


 

Ludwig Thiersch (1825-1909), membru al școlii Nazareenilor, nu doar că a adus o viziune îndatorată artei occidentale dar a încercat și o îndepărtare de la specificul artei naționale. După anul 1856, în spațiul academic atenian se vor succeda, de regulă doar profesori greci, care însă, cu studii în diferite centre ale Europei, vor aduce refexele artei din aria lor de formare. Stiluri artistice ori curente vin să întregească evantaiul bogat al universului artistic grecesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum din Italia, Viena, München sau Paris.

Dacă curentele artistice venite din spațiul german și bavarez au influențat arta neoelenă, caracterizată printr-o deschidere spre un stil dominat de academism, chiar de un romantism târziu, cea venită din aria artei franceze va da un nou spirit creației grecești de la începutul secolului al XX-lea. Refelxe ale Impresionismului de sfârșit, dar mai ales ale Simbolismului, vor coagula într-o rostire omofonă creatorii greci ce s-au regrupat în categorii și stiluri diferite între anii 1930-40.

Două personalități, în raport esteic, diametral opuse, mari dascăli ai acestor timpuri de mari schimbări sunt fără îndoială: Konstantinos Parthenis și Fotis Kontoglou.

Pictura religioasă (tablourile și icoanele) a lui Konstantinos Parthenis (1878-1967) se înscriu pe linia tradițională din punct de vedere tipologic, dar din punct de vedere estetic, ele au o mai mare libertate de exprimare și interpretare. Formele mult simplificate sunt de multe ori reduse, desenul geometrizat și esențializat, iar culoarea, așternută în ansambluri rafinate, nu urmează întotdeauna moștenirea artei bizantine, ci se îndreaptă spre curentele europene ale timpului Postimpresionism - Simbolism.

Contrastând cu caracterul liber și creator al lui Parthenis, Fotis (Photis) Kontoglou (1895-1965) va concentra în arta sa moștenirea și tradiția artei bizantine. Încă din momentul în care se dedică carierei artistice, Kontoglou, artist considerat tradițional, se îndreaptă spre o lucrare de ordin teoretic și practic, întorcându-se către începuturile picturii bizantine. Importanța majoră a prezenței lui Fotis Kontoglou în aria culturii și artei elene nu a însemnat doar propria sa creație, ci revitalizarea artei bisericești la începutul secolului al XX-lea. Mărturie peste timp sunt, de asemenea ucenicii săi, ce au expus și s-au împărtășit de realizările sale: Yiannis Tsarouchis, Nikos Engonopoulos, Spyros Vassiliou, etc.

Keywords: pictura neoelenă, Konstantinos Parthenis, Fotis Kontoglou, pictura bizantină


 

MARCEL GHE. MUNTEAN