Articolul îl evocă pe cunoscutul academican Virgil Cândea. Încă din tinereţe, cei care îl cunoscuseră, îl prezentau drept un om de excepţie, şi aceasta datorită calităţilor lui morale şi intelectuale. Pentru o serie de intelectuali de marcă ai perioadei interbelice, mănăstirea Antim din Bucureşti devenise loc de întâlnire pentru rugăciune şi pentru discuţii intelectuale. Virgil Cândea frecventa şi el mănăstirea Antim. Prin înfăţişarea sa, el se încadra ambianţei de la „Antim". Mai întotdeauna era însoţit la biserică de unul sau de mai mulţi dintre prietenii săi de atunci. Apărea astfel drept un leader al unui grup de tineri intelectuali atraşi de tradiţia ortodoxă. O surprinzătoare atitudine şi un lăudabil curaj într-o epocă în care oamenii se fereau unuii de alţii, se suspectau reciproc şi trăiau sub teama denunţărilor, persecuţiilor şi aresterărilor. Alexandru Mironescu l-a definit pe Virgil Cândea, ca fiind un adevărat cărturar creștin. Prin pregătirea sa culturală aleasă, prin inteligența sa ageră și atașamentul sincer la tradiția noastră spirituală, Virgil Cândea era văzut drept o promisiune pentru continuarea parcursului cărturăresc al Bisericii noastre și un demn continuator al eforturilor depuse în acest sens de către părinții D. Stăniloae, B. Ghiuș, V. Voiculescu ș.a. Virgil Cândea a fost „un om de excepție", inconfundabil printre oamenii de excepție care se rugau la Mănăstirea „Antim".
Keywords: Virgil Cândea, mănăstirea Antim, cultura creştină, întrunirile de la Antim, spiritualitate

ILEANA MIRONESCU