Sandu Tudor, atât în poezia de factură religioasă cât şi în proza scurtă, a promovat modelul duhovnicesc. Dintr-o categorie distinctă face parte imaginea monahului răsăritean, căutător al drumului spre mântuire. În anul 1929, scriitorul publică în revista „Gândirea" o povestioară scrisă după modelul paterical, cu titlul Pentru Alonie cuviosul cel cu straie mândre sau cum că şi înfăţişarea cea făloasă sfinţenie poate să dosească. Subiectul evocat este specific istorioarelor din Pateric, culegere despre viaţa monahilor înduhovniciţi, din creştinismul ortodox. Povestioara cu tâlc cuprinde câteva simboluri din spaţiul mistic, folosite cu deosebită măiestrie de către scriitor. 

CAMELIA SURUIANU