Multe dintre textele lui Mihai Eminescu suportă o interpretare din perspectiva a simbolurilor sacre. Articolul de faţă propune spre analiză câteva simboluri din basmul Făt Frumos din lacrimă. La prima vedere, scriitorul utilizează binecunoscuta structură a basmului tradiţional, în text fiind prezente personaje tipice: împăratul, împărăteasa, Ileana şi Făt-Frumos. Însă există câteva episoade oarecum străine basmelor tradiţionale, izvorul fiind cu precădere cel christianic. Împăratul şi împărăteasa formează imaginea unităţii primordiale, androginice. Unite, caracteristicile lor spirituale ar fi trebuit să degaje energiile necesare procreării. Cu toate acestea, puterea, hegemonia, supremaţia împăratului, în cadrul ordinii temporale şi naturale, este atinsă, sau mai bine spus anulată, de un hybris. Din acest tablou familial, putem deduce că în trecut, o lege nescrisă, o cutumă, voluntar sau involuntar fusese încălcată. De obicei, în basmele tradi?ionale, o astfel de lipsă este remediată de un vrăjitor sau mag. Mihai Eminescu nu foloseşte un astfel de motiv precreştin. El o surprinde pe împărăteasă într-o ipostază pioasă, specifică femeilor creştine.

CAMELIA SURUIANU