Existenţa şi recunoaşterea limitei în cercetarea cosmologiei contemporane poate şi trebuie să fie o punte de legătura între teologie şi ştiinţă. Fără a se face identificări forţate, trebuie recunoscut că actuala cosmologie poate fi văzută ca o interfaţă între teologie şi ştiinţă. Prestigioşi savanţi contemporani sunt dispuşi astăzi pe baza cercetărilor făcute cu onestitate ştiinţifică să admită prezenţa lucrării lui Dumnezeu în lume. Din acest punct de vedere este posibilă reconcilierea unei ştiinţe care până nu demult nu era dispusă să accepte în nici un fel existenţa supranaturalului, cu o viziune teologică asupra lumii în care supranaturalul este în relaţie intrinsecă cu naturalul.

Conştiinţa existenţei unui proces dinamic în lumea naturală favorizează percepţia unui Dumnezeu viu care nu rămâne inert faţă de creaţia Lui. Se depăşeşte astfel viziunea specifică unei teologii statice anchilozate în clişeele separării duse până la opozitie între natural şi supranatural. Reprezentaţi de marcă ai comunităţii ştiinţifice internaţionale din diferite domenii recunosc în dinamicitatea creaţiei posibilitatea articulării naturalului cu supranaturalul, fără ca vreuna dintre realităţi să-şi piardă identitatea. Dimpotrivă, identitatea lor se vădeşte cu mai multă claritate în această interdependenţă

ADRIAN LEMENI