Neuitarea şi Eminescu
Școlit în Academia kieveană, urmând sfatul mitropolitului
Iosif Naniescu și opinia sa potrivit căreia „pentru ortodoxie
literatura rusă este o adevărată bogăție, izvor de creație și
educație pur ortodox”, patriarhul Nicodim Munteranu se va
pregăti în acest sens și va fi unul dintre cei mai prolifici
traducători din limba rusă. Lucrările traduse reflectă o vie
orientare spre teologia creației, spre teologia timpului
liturgic, a rugăciunilor, spre pastorală și spre istoria
personalităților. În privinţa traducerii Bibliei, era preocupat
de ideea ediției ilustrate, dar și de corectitudinea
traducerii. Încă din timpul formării sale teologice era foarte
dedicat Bisericii și păstrării demnității ei. Ceea ce se
întâmpla în Rusia după 1917, revendicările de mai târziu ale
acesteia față de România îl vor face foarte atent la
dezvoltarea comunismului și atitudinea sa opozită. A fost un om
al păcii, un om al studiului și al traducerilor, un ctitor, un
fin și atent observator al evoluțiilor sociale, un apărător al
credinței și al demnității românilor, retras și solitar, nu
prea grabnic la cuvânt, dar ferm și neînduplecat, un duh în
duhul paisianismului nemțean.
TIMOTEI PRAHOVEANUL (AIOANEI)
|
