Filozofie şi agora (o diagnoză eseistică a filozofiei franceze şi germane) În acest eseu autorul face câteva aprecieri în legături cu filosofia franceză,
respectiv cu cea germană. Filozofia nu e altceva decât implicare socială, e
ridicatul vocii în agora. Francezii au făcut – spre deosebire de germani – din
filozofie poezie şi armă politică în acelaşi timp. Dacă filozofia e implicare
şi nu analiză, aşa cum au făcut-o nemţii. Spre deosebire de francezi, germanii
sunt caracterizaţi de elitism. Elitism nu în sensul unor rezultate de excepţie,
ci ca izolare în turnul de fildeş al observatorilor. În Geist-ul german
filozofia e fenomenologie şi aceasta la rândul ei e analiză. Ei preiau formele
clasice al gândirii: analitica, dialectica şi logica şi le transformă în cuţite
chirurgicale (Kritik) de disecţie a „realităţii” sociale, culturale,
religioase. Fundamentul acestui fel de a face filozofie e atitudinea lor
elitistă, de detaşare faţă de convulsiile lumii. Implicarea în viaţa partidelor
a unui filozof sau profesor universitar geman e cea mai gravă atingere a tabu-
urilor academice. MIHAI D. GRIGORE |
|