Ariel – un spirit
În articol este evocată personalitatea lui Florian Pittiș, mare actor român.
Florian Pittiș a avut dintotdeauna cu el un fel de copilărie primară. O
seriozitate a candorii categorică, care-l ducea uneori spre fanatism. Obișnuia
să spună că toată viața a vrut să fie un hippie, iar când zicea asta, nu era
un teribilism al vârstei, cât mai cu seamă o filosofie de viață asumată, cu o
bibliografie temeinică și rafturi întregi cu sute de cărți citite în domeniu.
Mișcarea flower power, căreia Moțu’ s-a dăruit cu toată ființa lui, a
reprezentat un summum a cel puțin patru-cinci elemente cristalizate din viața
tineretului american de după cel de-al doilea război mondial: opoziția
vehementă față de războiul din Vietnam, întoarcerea la modelele originare de
viață, întâietatea data naturii și naturalului („flower power”) în opoziție cu
modernitatea materialist americană, la care s-au mai adăugat pe de-o parte
puternica influență a unor curente spiritual filozofice orientale în
contradicție cu spiritualitatea creștină îngemănate cu practicile yoga, iar pe
de altă parte un fel de mistică religioasă alimentată de droguri așa zis
ușoare. Florian Pittiș a dat la iveală câteva roluri extraordinare, neașteptate
prin profunda lor originalitate, semn al maturității sale dar și a unei forțe
interioare ieșite din comun. A fost un fel de guru al unei generații care nu
avea acces la informație și în același timp prin spectacolele sale de poezie și
muzică dădea tinerilor texte de calitate, poezie românească și universală
însoțită de comentarii și invitați de marcă.
RĂZVAN IONESCU
|
|
