Idolul şi icoana în opera lui Jean-Luc Marion. Trei contexte de interpretare a realităţii celor două fenomene
Jean-Luc Marion este unul dintre primii filosofi de după modernitate care manifestă un interes real pentru subiecte religioase în scrierile sale şi care reuşeşte totodată să le reintegreze în discursul de tip filosofic. O temă pe care o discută constant este cea a idolului şi a icoanei. Am putut identifica în opera sa trei mari contexte în care este tratat acest binom, ele urmând, în linii mari, succesiunea cronologică a creaţiei filosofului.
O primă abordare a temei se face din perspectiva gândirii discursive: orice concept ce pretinde că poate cuprinde în înţelegere Fiinţa sau pe Dumnezeu este un idol, iar metafizica este cea dintâi criticată pentru a fi găzduit o astfel de gândire idolatră. Modul de a înţelege şi de a gestiona problema distanţei dintre creaţie şi Creator este esenţial în distingerea între idol şi icoană. Depăşirea idolatriei conceptuale printr-un discurs de tip iconic se produce prin recunoaşterea şi acceptarea distanţei care separă şi uneşte cu Dumnezeu, şi ia forma laudei adresate lui Dumnezeu, ca rugăciune. Al doilea cadru în care este tratat cuplul idol-icoană este cel al fenomenologiei vederii, în care Marion propune o analiză bogată şi de actualitate a structurilor vizibilităţii. Aici este centrală discuţia în jurul conceptelor de vizibil şi invizibil şi a tipului de relaţie care se stabileşte între ele la nivelul idolului şi a icoanei. În fine, idolul şi icoana sunt definite ca fenomene saturate, manifestări având o forţă greu de suportat, care face ca principiile şi categoriile intelectului să fie excedate şi ca posibilitatea obiectivării să fie exclusă. Este clară în acest context depăşirea înţelegerii comune a idolului şi icoanei, ale căror sensuri suferă atât o restrângere (nu orice icoană sau idol deţine caracteristicile unui fenomen saturat), cât şi o extindere (fenomene dintre cele mai diverse, şi nu doar strict estetice, sunt cuprinse în sfera idolului şi icoanei).
Înţelegerea foarte nuanţată asupra idolului şi a icoanei la care ajunge Jean-Luc Marion devine un instrument de real folos în trasarea unor repere mai clare pe drumul spre cunoaşterea autentică a lui Dumnezeu şi a lumii Sale.
SORINA ELENA AMIRONESEI
|
|
