Părtăşia la lucrarea lui Dumnezeu: condiţia făptuirii principiului ipostatic în om
Conform Părintelui Sofronie există patru puncte importante ale învăţăturii despre persoană a Bisericii, după cum i-a îndemnat el însuşi pe ucenicii săi puţin înainte de moartea sa: Persoana lui Dumnezeu; persoana omului creat de Dumnezeu „după chiul şi asemănarea lui Dumnezeu”; descoperirea persoanei lui Dumnezeu prin dragostea până „întru sfârşit” a lui Hristos; arătarea omului ca persoană prin pocăinţă şi iubire până la „ura de sine”. Cu toate că Părintele Sofronie foloseşte adesea în textele sale termenul persoană, prefer termenul ipostas deoarece prin acesta este afi rmat cât se poate de limpede conţinutul său teologic şi antropologic. Din acest motiv adaugă şi expresia „principiu ipostatic”, care străbate întreaga sa teologie şi antropologie. Conform părintelui Sofronie, principiul ipostatic este principiul originar lăuntric şi fi nal [gr. ἔσχατος] care constituie nucleul ontologic al Existenţei dumnezeieşti [τοῦ θείου Εἶναι].
GHEORGHIOS MANTZARIDIS
|
|
