Biserica Mănăstirii Chora din Constantinopol
Pictura constantinopolitană din perioada paleologă a veacului al XIII-lea, considerată epoca artei paleologe mature prezintă caracteristici speciale, chiar dacă cu monumentalele mozaicuri de la Biserica Chora ne aflăm la începutul veacului viitor. Ele vor fi terminate între anii 1315-1320. Acestea reflectă gândirea şi rafinamentul logothetului Teodor Metochites (1269/70-1332), fin cunoscător al literaturii antice şi implicit bizantine, fiind cel ce a comandat ridicarea edificiului şi implicit a mozaicului.
Tematica bisericii este cu precădere destinată reprezentării a două grandioase cicluri: cel al Fecioarei şi cel al Mântuitorului. În mod special, artiştii mozaicari s-au inspirat în redactarea evenimentelor, atât din cuprinsul Sfintei Scripturi, al Sfintei Evanghelii, cât şi din izvoare apocrife tocmai pentru a surprinde detalii semnificative care vor suscita interesul şi emoţiile credincioşilor.
Pe cupole, pe arce şi pe lunete se află redate ori în figuri întregi, monumentale, ori în medalioane, subiecte înfăţişând pe: Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe Sfinţii Evanghelişti, Apostoli, Profeţi şi Regi din Vechiul Testament. Scenele din Noul Testament se desfăşoară pe pereţii interiori ai naosului.
Compoziţiile figurative se dezvoltă într-un cadru arhitectural şi de peisaj de mare anvergură, spaţii ce reamintesc faptul că creatorii s-au inspirit direct din modelele antice, elenistice în redactarea temelor sfinte.
Privind întreaga suprafaţă decorată în mozaic, se creează senzaţia unei lumi ireale, transcendentale, cu strălucirile unor smalţuri de mare preţ.
Creatorii nu au apelat la contrastul de clarobscur, atât de des întrebuinţat de pictorii antici, ci au recurs la vechea suprapunere de culori, modalitate plastică acceptată de arta bizantină.
Aflat în partea de sud al ansamblului eclesial, Paraclisionul a fost construit, respectiv adăugat şi decorat, în vremea aceluiaşi Teodor Metochites. Decoraţia interioară a fost execută în aceeaşi perioadă cu mozaicurile bisericii alăturate, respectiv între anii 1315-1320.
Specificitatea acestui spaţiu realizat în frescă este tematica cu caracter eshatologic. Aceasta are o strânsă legătură cu tărâmul morţilor ce aşteaptă cea De-a Doua Venire a lui Hristos şi implicit Judecata de Apoi cu învierea morţilor.
Cu precădere, temele din viaţa Fecioarei, cu accentul dat spre observarea vieţii cotidiene, element definitoriu în arta universală a secolului al XIV-lea, transpus în canonicitatea stilului bizantin, caracterizează şi îi dă valoarea de unicat monumentului.
Finalizând acest sudiu dedicat Bisericii Mănăstirii Chora, menţionăm importanţa studierii acestui monument semnificativ şi unic din perioada Paleologilor, a cărui bogăţie s-a răsfrânt în cultura creştină, atât în aria răsăriteană, cât şi în cea apuseană. Strălucirea mozaicurilor şi frumuseţea frescelor din Paraclision rămân modele pentru o serie de alte biserici, chiar dacă ne gândim şi la anumite scene iconografice, spre exemplu: Pogorârea la iad, Judecata de Apoi, Maica Domnului de tipul Dulcea sărutare, Adormirea Fecioarei (mozaic).
MARCEL GHE. MUNTEAN
|
|
