Gavriil Bănulescu-Bodoni Românul ardelean ajuns mitropolit rus, dar şi promotor al intereselor naţionale în Basarabia
Articolul se referă la personalitatea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, recent canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Războaiele ruso-turce din secolele XVIII–XIX făcuseră ca orice victorie a ruşilor să ducă la ocuparea celor două principate, Moldova şi Valahia, ajungându-se şi la o „ocupaţie bisericească”. Sinodul rusesc îl va numi pe Gavriil Bănulescu-Bodoni Mitropolit al Moldovei la începutul anului 1792. Gavriil Bănulescu-Bodoni avea să rămână foarte puţină vreme în scaunul de mitropolit „moldo-vlahiiski” deoarece turcii i-au silit pe ruşi să se retragă din Moldova, iar domnitorul Alexandru Moruzi l-a demis din scaun pe Gavriil. Misiunea lui Gavriil în Moldova şi Valahia va înceta odată cu Pacea de la Bucureşti din 16 mai 1812, el aflându-se în situaţia de a se retrage peste Prut ca fost exarh, dar care avea să devină întâistătătorul unei noi eparhii pe care şi-a dorit-o şi a întemeiat-o. Activitatea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni la Chişinău trebuie luată în seamă ca „promotor al intereselor naţionale în Basarabia”. Ceea ce a izbutit să facă Mitropolitul Gavriil în cei opt ani de păstorire la Chişinău ne îndreptăţeşte să-i recunoaştem vrednicia de ctitor, cel puţin în trei privinţe. A întemeiat Eparhia Chişinăului şi Hotinului, cu rang de mitropolie; a pus bazele primei instituţii de învăţământ mediu din Basarabia, Seminarul teologic, şi celelalte şcoli care au urmat; a stimulat o intensă activitate de editare şi tipărire de cărţi în limba română, încununarea acestei opere fiind Biblia românească de la Sankt-Petersburg de la 1819.
BORIS BUZILĂ
|
|
