Titulatura şi jurisdicţia Bisericii Ortodoxe din Transilvania între Revoluţia Paşoptistă şi Marea Unire
Studiul de față ilustrează itinerariul denumirii oficiale și particulare a Bisericii Ortodoxe din Monarhia Habsburgilor, în general și a Eparhiei Ardealului, în particular în perioada dintre Revoluția de la 1848 și Primul Război Mondial, respectiv unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu România. În acest scop au fost analizate și interpretate o serie de documente edite şi inedite emise atât de Curtea de la Viena şi de autorităţile ecleziastice ale Bisericii Catolice, cât şi cele întocmite de ierarhia bisericească ortodoxă, sârbească şi românească, din jurisdicţia Mitropoliei Carloviţului, apoi a Mitropoliei românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria. După o serie întreagă de petiții, memorii și cereri adresate cabinetului de la Viena și monarhului personal, împăratul Franz Joseph a decretat în 29 noiembrie 1864 schimbarea titulaturii negative a Bisericii Ortodoxe din „Biserica neunită” în „Biserica greco-orientală” satisfăcând așadar doar parțial doleanțele episcopatului ortodox. Această denumire a rămas în vigoare în mod oficial până la disoluția Monarhiei Austro-Ungare în toamna anului 1918.
Mircea Gheorghe Abrudan
|
|
