Locul durerii în viaţa duhovnicească şi în învăţătura stareţului Sofronie
Unul dintre elementele caracteristice vieţii duhovniceşti şi învăţăturii Stareţului Sofronie este cel al durerii, fapt ce se regăseşte în interpretarea sa asupra vieţii duhovniceşti şi învăţăturii Sfântului Siluan. Stareţul susţine în mod deosebit faptul că durerea însoţeşte viaţa duhovnicească în totalitatea ei. El însuşi a trăit durerea; în multe locuri din scrierile sale, mai ales în cele autobiografice, ne face cunoscut faptul că durerea l-a urmat pe tot parcursul său duhovnicesc şi a fost mereu prezentă în viaţa sa. Cum şi scrie: „Durerea despre care vorbesc este laitmotivul vieţii mele în Dumnezeu. Nu pot uita de dânsa”. Cu toate acestea, durerea intensă influenţează anumite manifestări, grade şi stadii ale vieţii duhovniceşti. Stareţul Sofronie, însă, consideră că durerea este legată de aspecte pozitive, cum e cel al iubirii. Durerea influenţează şi viziunea sa asupra planului de mântuire al lui Hristos, întru care, pentru Stareţ o deosebită valoare o prezintă momentele din Ghetsimani şi de pe Golgotha. Scopul acestui studiu este de a prezenta câteva linii directoare care ne vor permite să înţelegem, mai clar şi cu mai multă precizie, învăţătura şi experienţa sa şi să determinăm autenticitatea şi importanţa pe care acesta le atribuie durerii. Vom cerceta în continuare diferitele forme şi motive ale durerii, aşa cum sunt menţionate de Stareţul Sofronie.
JEAN-CLAUDE LARCHET
|
|
