Ioan Lupaş – ctitor şi codirector al Institutului de Istorie Naţională din Cluj (1920 – 1945)
Institutul de Istorie Naţională din Cluj este opera de ctitorire a profesorului Ioan Lupaş (1880 -1967). În toamna anului 1919 Ioan Lupaş era chemat ca profesor de istorie la noua Universitate a Clujului, fiindu-i astfel recunoscute contribuţiile incontestabile la reconstituirea trecutului Transilvaniei. Observând că istoria românilor ardeleni fusese prea puţin tratată în trecut, de ea ocupându-se doar dascălii şcolilor Blajului şi ale Sibiului, profesorul Ioan Lupaş, pe atunci membru al Academiei Române, întocmeşte proiectul pentru înfiinţarea unui institut care să cerceteze istoria naţională şi îndeosebi trecutul provinciei româneşti intracarpatice. Ioan Lupaş devine, alături de Alexandru Lapedatu, membru al Academiei Române şi deopotrivă profesor la noua Universitate a Clujului începând din toamna anului 1919, ctitor şi codirector al Institutului de Istorie Naţională, în care calitate ia asupra sa, în fapt, conducerea Institutului şi sarcina alcătuirii şi publicării periodicului propriu, „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”. Era primul institut din ţară specializat din domeniul cercetărilor istorice, care s-a afirmat impetuos în planul istoriografiei româneşti interbelice. Pe durata celor 25 de ani de direcţiune ai săi – 1920-1945 – au apărut 10 volume din „Anuar”, în paginile lui fiind reflectate preocupările activităţii membrilor Institutului, principalele rezultate ale cercetărilor ştiinţifice ale acestora.
NICOLAE EDROIU
|
|
