Pomul mortului
Prezenţa la români, în cadrul obiceiurilor de înmormântare, a unui arbore sau pom fructifer cu funcţie magico-rituală, este, desigur, o moştenire străveche venind de la traci şi romani. Strămoşii noştri foloseau la înmormântare un arbore veşnic verde, care, odată tăiat, nu mai odrăsleşte aşa cum omul mort nu poate învia: bradul (Abies alba sau Abies pectinata) de către traci şi chiparosul (Cupressus sempervivens) de către romani. Funcţia principală a pomului pus la mort este cea de ofrandă sacră, pomană de sufletul celui plecat.
AUGUSTIN MOCANU
|
|
