Nostalgia şi secunda
Generația noastră trăiește cu o veritabilă obsesie a timpului optimal, pe care-l folosim cu eficiență maximă, scoatem totul din el, făcându-l productiv. Această presiune pusă pe ore și minute poate avea o justificare în viața economică, pentru un mai mult și un mai bine. Dacă timpul nostru liber nu devine mișcare dinamică, atunci, credem noi, l-am pierdut, nu în sensul că a trecut, ci în acela că nu ne-a adus beneficiile maxime. Teologia atrage atenția asupra faptului că folosirea timpului reprezintă un permanent echilibru între a acționa și a contempla. Lăsăm timpul să ne fie învățător, să ne șoptească adevărul despre acea secundă esențială, când viața noastră se varsă în oceanul adevăratei vieți. Trecutul este și nostalgie.
DUMITRU HORIA IONESCU
|
|
