Actualitatea psalmilor lui Tudor Arghezi
Clasicizat și devenit scriitor canonic, Arghezi a intrat practic într-un con de umbră, surclasat evident în gustul noilor generații de Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Ana Blandiana și alții. În schimb, psalmul, ca specie literară prin care rugăciunea, adresarea către Dumnezeu îmbrăcată în haina unor imagini artistice, se revitalizează. Îl descoperim la Dumitru Ichim, la Th. Damian, la Aura Christi. Tudor Arghezi scrie psalmi spre a-și înțelege rostul existențial. Căutarea Sacrului se identifică la Arghezi cu cea a sensului existenței și răspunsul la întrebările retorice puse vine tot de la natură, într-o viziune panteistică. Înțelegerea importanței psalmilor pe care Tudor Arghezi i-a scris fără intenția de a constitui un ciclu autonom, nu se poate plămădi fără să avem în vedere, ca reper, și versificările psalmilor biblici din Cartea Cântărilor, din Cartea lui Iov, din Cartea psalmilor, realizate în spațiul literar interbelic de Vasile Militaru, iar în contemporaneitatea noastră de Șt. Aug. Doinaș, Dorel Vișan, Eugen Dorcescu și Șerban Foarță.
ANCA SÎRGHIE
|
|
