„Procesul catehizaţiei” în lumina dosarelor Securităţii. Cluj, 1958-1959
Educarea tinerilor a constituit – pe toată durata stăpânirii comuniste în România – unul din punctele cele mai controversate şi tensionate în relaţia dintre Biserică şi regimul totalitar ateu. Pentru comunişti, miza era esenţială şi lesne de înţeles: dacă generaţiile mai vechi erau greu de adaptat idealului marxist-leninist, fiind necesară o difi cilă şi nesigură muncă de „reeducare”, generaţiile tinere erau cele mai predispuse şi accesibile să primească „proaspăt” educaţia ateist comunistă, fără rezistenţă şi în deplină conformitate cu dezideratele Partidului. De aceea, acapararea deplină a mijloacelor educative şi a sistemului de învăţământ a constituit unul din scopurile urgente şi de prim rang ale regimului comunist, odată cu instaurarea sa la putere. Vom încerca, în cele ce urmează, să urmărim fi rul evenimentelor care au alcătuit aşanumitul „proces al catehizaţiei” din anul 1958-1959, în care până la urmă au fost acuzaţi şi condamnaţi – cu consecinţe tragice – păr. Liviu Galaction Munteanu şi păr. Ioan Bunea. El a constituit probabil punctul culminant – cel mai acut şi dureros – din cadrul conflictului surd dus între regimul politic ateu şi Biserică pe tema educării religioase a copiilor.
GRIGORIE BENEA
|
|
