Colindatul, colindele şi urările de Crăciun din aria Codru – Valea Sălajului Studiu de antropologie socioculturală (I)
Obicei străvechi, colindatul s-a păstrat până astăzi* puţin alterat la românii din aria Codru – Valea Sălajului. Având funcţia de urare cu prilejul Naşterii Domnului şi începutul unui nou an, colindatul este specific comunităţilor rurale arhaice, locuite de crescători de animale şi de agricultori.
Fiindcă datina s-a practicat şi se practică în seara de Crăciun, adică în preajma Anului Nou, moment calendaristic de care oamenii îşi leagă multe speranţe, întreaga ei desfăşurare are aspect sărbătoresc şi solemn, iar conţinutul textelor performate: colinde şi mulţămite, este în totalitate optimist şi are caracter augural.
În toate satele zonei, seara de Crăciun, mult aşteptată şi minuţios pregătită, dă naştere unui minunat spectacol popular, care se desfăşoară direct pe scena cea mare a vieţii, cum firesc trăiau toate creaţiile folclorice în satul patriarhal.
De-a lungul vremii, aici ca pretutindeni, desfăşurarea obiceiului are loc după nişte reguli consacrate, nescrise, dar cu atât mai strict respectate.
Cum datina este sărbătorită o singură dată într-un an, o pregătire prealabilă devine necesară. În cadrul acesteia se organizează cetele de colindători şi are loc învăţarea repertoriului de colinde şi urări sau mulţămituri.
AUGUSTIN MOCANU
|
|
