Tablouri de epocă (I)
Articolul evocă amintiri din perioada anilor 1950, legate de moartea lui
Stalin şi de reacţiile provocate de acest eveniment în rândul românilor, dar şi
alte evenimente petrecute în 1953, precum Festivalul Mondial al Tineretului şi
Studenţilor pentru Pace şi Prietenie (a patra ediţie). Au fost aduşi la miting
zeci de mii de oameni, unii au mimat durerea şi lacrimile, s-au ţinut multe
cuvântări, iar înainte de tragerea celor 24 de salve de tun, prin mulţime
circula deja prima anecdotă despre moartea lui Stalin. Pentru români,
dispariţia lui Stalin a constituit încheierea celei mai cumplite perioade
(1948-1953) din istoria lor contemporană. Îndată după moartea lui Stalin
începea o slăbire a opresiunii care atinsese paroxismul. În august 1953, pe
chipul unui Bucureşti cenuşiu, cu locuitori prost hrăniţi, îmbrăcaţi în stambă,
doc şi “pânză de drapel”, înspăimântaţi, precauţi, atenţi la ceea ce vorbesc,
Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor a adus o pată de culoare şi
puţină veselie.
DAN CIACHIR
|
|
