Trecutul şi soluţiile sale împotriva fricii: relaţiile româno-ruse în istorie
şi în actualitate (IV): tentaţia revoluţiei şi interferenţe spirituale Opțiunile metodologice ale istoricului în efortul de reconstituire a
trecutului au privilegiat încă de la primele preocupări salvate pentru memoria
colectivă prin consemnarea în scris dimensiunea evenimențială, în care
factologia politică și militară continuă să dețină un anume primat, în pofida
obiecțiilor formulate de adepții unor genuri istoriografice de interferență sau
al contestatarilor paradigmei pozitiviste formulate în urmă cu două secole.
Evoluția relațiilor româno-ruse la finele Evului Mediu și la începutul epocii
premoderne nu face excepție din acest punct de vedere, iar experiențele
culturale generate de trendul de dezvoltare a națiunilor Europei Central-
Orientale în secolul al XIX-lea sau dogmele profesate de regimurile totalitare
cu care s-a identificat istoria acestora în cea mai mare parte a secolului
trecut a stimulat transferul datelor aflate în patrimoniul istoriei în
discursul politic și identitar. Competiția de multe ori inegală pe care
istoricul o are de susținut cu oficialitatea rămâne o constantă a actualității,
în condițiile reflecției legate de așa-numitele amenințări externe la adresa
securității europene sau la relația între integrare și identitate, în contextul
unor lecturi concurente ale trecutului, inspirate de revirimentul
militantismului național într-o regiune a frontierelor politice și
confesionale. Un posibil răspuns la aceste provocări este recuperarea unor
aspecte mai puțin frecventate de scrisul istoric în ultimele decenii tocmai
datorită instrumentalizării lor în epoca marxismului dogmatic, precum
contactele românilor cu cazacii zaporojeni, comunitate apărută la interferența
lumilor rusă, românească și polono-lituaniană sau semnificația unor
personalități normative pentru mediile ecleziastice în relație cu evoluția
confesională a românilor și rutenilor. Din perspectiva percepției generale
asupra trecutului, analiza acestor date amendează stereotipiile care afectează
imaginea realităților medievale, dar și istoria Europei Central-Orientale în
ansamblul ei, inspirate de subdezvoltarea economică, imobilism social și
incompatibilitatea cu dinamismul unei modernizări în accepțiunea
occidentalizării. Observatorul interesat de analiza socială beneficiază de
oportunitatea unui contact cu multiplele valențe ale unor experiențe
individuale și comunitare consumate într-un spațiu al contrastelor și al
relativizării normelor, în măsură să inspire o reflecție asupra relației
individ-societate sau a diverselor tipuri de manifestare a libertății în raport
cu exigențele statului modern. FLORIAN DUMITRU SOPORAN |
|