Să ne gândim frumos la Eminescu Textul reprezintă un eseu pe marginea creaţiei eminesciene. Poetul caută să
înțeleagă de la Dumnezeu dragul de creație, și de la pământeni regretul pentru
toate paradisurile pierdute. Dacă noi, toți, nu mai dorim să-l chemăm pe Poet
să ne mântuie de tot urâtul care ne bântuie, este pentru că refuzăm, frivol și
bățos, să mai ascultăm și privim. Să ne gândim frumos la Eminescu, să nu
încetăm a-i căuta rătăcirea în toate pădurile de argint ale tuturor
copilăriilor, să-i tăcem tristețea, să-i scriem în atâtea epitafe „suita de
suferințe chemătoare” a preaiubitei Doine. IOSIF ZOICA |
|