Tablouri de epocă (II)
Articolul evocă secvenţe istorice din perioada post-stalinistă a României.
Hipodromul din Bucureşti, atât de popular în perioada intebelică, avea să fie
demolat în 1960, pe locul lui construindu-se Casa „Scânteii”. Până la demolare,
hipodromul din Bucureşti era una dintre puţinele distracţii într-o Capitală
cenuşie, marcată de rigorile ascezei proletare. Prin demolarea lui se afirma
din nou viziunea noii epoci. Din anii ’50, Moscova şi Leningradul ajunseseră
pentru români ceea ce fusese altădată Parisul pentru ei. Plecau acolo să urmeze
facultăţi sau să se specializeze. Mulţi români plecaţi la studii în URSS se
întorceau acasă căsătoriţi cu rusoaice. Era un mare atu profesional şi politic.
De aceea, căsătoria cu rusoaice devenise o modă. Odată cu derusificarea,
mariajul româno-rus devenise un mare handicap, unul care bloca orice
perspectivă de ascensiune politică sau profesională. Derusificarea începută de
Gheorghiu-Dej culminase cu discursul său rostit la Plenara din aprilie 1964,
considerat pe atunci de Occident o fermă “declaraţie de independenţă” faţă de
Moscova. Derusificarea începută de Ocârmuire, intensificată în anii ’63-’64,
accelerată ulterior de Ceauşescu, se întâlnea cu rusofobia şi sovietofobia
românilor.
DAN CIACHIR
|
|
