Gâlceava înţelepţilor cu lumea. În marginea convorbirilor dintre N. Steinhardt
şi Sergiu Al-George Maniera în care N. Steinhardt se raportează la cultura occidentală, în speţă
la cea franceză şi la cea engleză, cât şi dimensiunea formativă a acesteia în
raport cu profilul subversiv al personalităţii şi textelor scriitorului român,
confirmă nu doar amprenta unui europenist convins, ci şi un apetit pentru
formele contradicţiei. Depăşirea acestor contradicţii urmează, însă, la
Steinhardt, o logică specifică, pe filieră „trăiristă”: împăcarea, logodna
contrariilor.
Reflectarea dimensiunii culturale şi ideologice a Europei Occidentale nu este,
într-adevăr, scutită de contradicţii: pentru Steinhardt, cetăţeanul european
ilustrează prin excelenţă conceptul aristotelic de „zoon politikon”, al fiinţei
înzestrate cu simţ civic, socială şi activă. Convorbirile purtate cu Sergiu
Al.-George în celula de la Jilava dezvăluie în Steinhardt un apologet al
spiritului european, nu doar în raport cu moda curentelor asiatice, ci mai cu
seamă în raport cu dictatura comunistă, receptată, ca la Ion Negoiţescu, drept
o formă de orientalizare forţată. De cealaltă parte, Sergiu Al-George le
reproşează europenilor şi, indirect, creştinilor persistenţa în dicotomii şi
bipolarităţi, tendinţele moralizatoare, frica de moarte etc. Dialogul celor doi
reprezintă debutul insolit, în condiţii dramatice, al unei mari prietenii
dintre doi străluciţi intelectuali români ai secolului al XX-lea.
ADRIAN MUREŞAN |
|