Tablouri de epocă (V)
Din 1948, România avusese o presă cenuşie, ternă, urâtă grafic, marcată de
limba de lemn, de lozinci inepte şi de o agresivitate necioplită; “proletară”.
Încet-încet presa – scrisă, radio şi televiziune – se diversifică, atenuând
atmosfera restrictivă din perioada comunistă. La rândul lor, localurile şi
restaurantele din Bucureşti aveau şi ele să îndulcească rigorile vieţii
proletare, oamenii având ocazia să se destindă şi să socializeze.
DAN CIACHIR
|
|
