Univers şi spirit transilvan la Ioan Alexandru (I)
În spaţiul poeziei româneşti, Transilvania intră ca o componentă importantă cu
rezonanţe simbolizante pentru întreaga conştiinţă naţională. În deplină
consonanţă cu colegii lui de generaţie, dar şi cu înaintaşii săi înstăpâniţi de
„duhul Transilvaniei” şi asumându-şi întreaga devenire a neamului lor, I.
Alexandru are convingerea că „…numai fiind ancorat în fiinţa unui neam şi loc,
în istoria unei patrii poţi aduce roadă”, deoarece „...în Istorie s-a-ntâmplat
totul”. Articolul analizează lirica lui Ioan Alexandru, din perspectiva
exaltării spiritualităţii transilvane.
RODICA MĂDUŢA
|
|
