Dogma sau antinomia transfigurată ca formulare a transcendentului
Dacă încercăm să privim sistemul filosofic blagian din prisma mitului metafizic al Marelui Anonim, gnoseologia lui Blaga apare ca o punte ce face posibil saltul în domeniul misterios al transcendentului. De aceea, Eonul dogmatic (1931) constituie prima cărămidă pusă de filosof pentru construirea mitului metafizic al Marelui Anonim şi are ca scop legitimarea dogmei ca antinomie transfigurată. Proiectul de legalizare a antinomiei transfigurate început în Eonul dogmatic va fi continuat, într-o terminologie uşor diferită, de lucrarea Cunoaşterea luciferică (1933). Abordând problemele de ordin gnoseologic, în Eonul dogmatic Blaga extrage din istoria filosofiei, sub formă sintetică, trei atitudini posibile faţă de transcendent (mister): 1. transcendentul poate fi raţionalizat şi formulat (eleaţii, Aristotel, Spinoza, Leibniz); 2. transcendentul nu poate fi nici raţionalizat, nici formulat (agnosticismul, Kant); 3. transcendentul nu poate fi raţionalizat, dar poate fi formulat (Filon, gnostici, creştini).
CIPRIAN SONEA
|
|
