Tablouri de epocă (VI)
Autorul surprinde felul cum, în România, guvernarea politică a putut influenţa exprimarea artistică. Sunt luate, ca studiu de caz, statuile. Guvernarea comunistă a influenţa ideologic acest gen de artă. Statuile amplasate în spaţii publice sunt, de cele mai multe ori, simboluri naţionale şi politice, aşa încât ocupantul sovietic a început să fie reprezentat plastic, din 1950, în tot mai multe locuri din Bucureşti şi din ţară. În locul statuilor regelui Carol I, sau omului politic Ion C. Brătianu, de exemplu, au început să apară statui emblemă pentru ideologia comunistă: monumentul ostaşului sovietic eliberator, Lenin, Stalin ş.a. Mari artişti plastici români au fost puşi în faţa faptului de face compromisuri artistice cu puterea comunistă. La mijlocul anilor ’50 se încheia cea mai ruşinoasă epocă din istoria artei plastice româneşti, saturată de lucrări ridicole executate după canoanele realismului socialist sovietic. Singurul pictor consacrat care nu a făcut nicio concesie până la moarte (1957), exprimându-şi în public dispreţul pentru inepţiile realismului socialist, a fost Theodor Pallady.
DAN CIACHIR
|
|
