Societăţi culturale din Bihor. Mijlocul secolului al XIX-lea – primele decenii ale secolului al XX-lea
Societăţile de „lectură” cât şi coralele sau celelalte aşezămintele culturale ale românilor din Bihor (Crișana) se opuneau în mod eficient deznaţionalizării,care avea numeroase forme de manifestare.
Semnificativ era faptul că în societăţile literare din Oradea şi Beiuş se tratau subiecte care-i priveau pe toţi românii,nu doar pe bihoreni.
La 22 ianuarie 1854, membrii societăţii literare orădene au luat decizia de a întocmi,,o culegere care să cuprindă toate versurile publicate în foile naţionale începând cu anul1838”. Într-un prim volum întitulat: „Versuinţii români” sunt cuprinse poezii semnate de Gheorghe Asachi, Gr. Alexandrescu, Vasile Cârlova, Cezar Boliac, Al. Donici, Eliade Rădulescu, Anton Pann, C. Negruzzi, alături de cele aparţinând unor creatori locali.
Perspectiva membrilor societăţii nu era una provincială(adică limitată la spaţiul Crişanei),ci urmărea, valorificarea întregului patrimoniu poetic naţional. La finele anului 1854, societatea a tipărit un alt volum. În prefaţă, se arăta că „naţionalitatea fără limbă - este ca sufletul fără minte. Deşi el susţine viaţa omului, nu-l poate conduce spre destinul său”.
Când politica de maghiarizare a dus la reducerea drastică a orelor de limba română, societăţile beiuşene aveau sarcina nobilă de a aprofunda cunoaşterea literaturii române de către membrii şi de către ceilalţi fraţi români. Societăţile literare bihorene nu erau animate de resentimente faţă de elementele maghiare. Astfel, în bibliotecile bihorene operele în maghiară şi germană constituiau un fond util şi reprezentativ.
IOAN OVIDIU BOCŞAN
|
|
