TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare
Biserica şi clerul din Ţara Lăpuşului în lupta pentru unitate şi libertate naţională între anii 1850-1918
A scrie istorie este un act de mare responsabilitate, pentru că cel ce scrie este obligat să respecte adevărul, fiind un instrument util în deslușirea imaginii trecutului, pus în slujba construirii viitorului. De multe ori se afirmă că este bine să ne cunoaștem trecutul ca să știm cum vrem să fie viitorul. Cred cu tărie acest lucru și încă mai cred că, dacă ne uităm istoria, pierdem o parte din experiența umană, utilă în modelarea personalității și a existenței umane actuale. În acest articol intitulat Biserica și clerul din Țara Lăpușului în lupta pentru unitate și libertate națională între anii 1850-1918 se arată împlinirea îndemnului Mântuitorului că nu numai prin cuvânt, ci și prin faptă să ne dovedim credința. Astfel, preoții nu doar au propovăduit idealurile naționale, ci s-au implicat activ, nu de puține ori cu mari sacrificii, pentru a pune în practică ceea ce susțineau de la amvon. Biserica prin slujitorii ei a ținut astfel, permanent, legătura dintre lăpușeni și românii de dincolo de Carpați. Acest articol scoate la iveală din documentele cercetate rolul pe care biserica, prin reprezentanții ei, preoții, l-a avut în mișcarea națională din a doua jumătate a veacului al XIX-lea atât a românilor ortodocși, cât și a celor greco-catolici din Transilvania. Un element demn de remarcat se referă la faptul că indiferent de disensiunile religioase avute, cele două biserici românești din Țara Lăpușului s-au mobilizat în susținerea tuturor demersurilor menite să îmbunătățească starea socială, materială, culturală și identitară a credincioșilor lor, cu atât mai mult când a fost vorba de împlinirea idealului de veacuri a tuturor românilor, și anume, organizarea într-un stat unitar. Biserica a fost centrul în jurul căruia gravita întreaga existență umană, implicându-se nu numai în registrul spiritual, care se referă la mântuirea sufletescă, ci și în aspectele cotidiene, lumești. Tot biserica a fost instituția care a menținut vie ideea unității de neam și limbă a românilor, contribuind într-un final la atingerea acestui ideal prin actul realizat la 1 Decembrie 1918.
 

DACIAN DUMITRU ŞANTA