Contribuţia Bisericii hunedorene la înfăptuirea Marii Uniri
1914 a fost un moment de cotitură în istoria Europei, marcând debutul „Marelui Război”; anexată Ungariei, Transilvania a fost, ca atare, angajată într-o luptă care nu i-a aparținut. După 15/28 august 1916, data intrării României în război cu forțele Antantei, drama românilor ardeleni a devenit mai accentuată; frații de pe cele două înălțimi ale Carpaților nu au fost găsiți în aceeași parte a baricadei, ci se luptau unul împotriva celuilalt. În anii grei ai Primului Război Mondial, Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică din Hunedoara și-au făcut propriul sacrificiu: biserici măcelărite și distruse, preoți deportați, înscriși pe front sau forțați să plece rătăcind dincolo de Carpați. Dar a venit ziua grozavă a Unirii! La 1 decembrie 1918, aproximativ 20.000 de oameni din Hunedoara, în frunte cu preoții lor, au strigat la Alba Iulia cu un singur glas: „Vrem să ne unim cu România!”.
FLORIN DOBREI
|
|
