Biserica românilor şi unitatea politică a României
În Transilvania, Biserica românească a avut un rol important, un rol social major, de alinare și sprijin, într-un stat străin, care lupta nu numai contra „păgânilor și ereticilor”, dar și contra „schismaticilor”, adică a creștinilor răsăriteni. Biserica a fost în fruntea românilor în toate marile momente ale luptei de emancipare națională și ale construirii statului național român, de la Supplex Libellus Valachorum (secolul al XVIII-lea), trecând prin 1848-1849 și prin Memorandum (1892-1894) și ajungând până la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Gândind acum la unitatea românească de-a lungul timpului, nu ne-o putem explica fără aportul credinței și al bisericii. De aceea, la o sută de ani trecuți de la Marea Unire, se cuvine să aducem un prinos bisericii, adică lumii noastre, universului credinței noastre, martirilor luptători și mărturisitori.
IOAN-AUREL POP
|
|
