Teologia luminii Sfântului Simeon Noul Teolog din perspectiva părintelui
Dumitru Stăniloae
Unul din cei mai mari mistici bizantini, Sfântul Simeon Noul Teolog foloseşte
frecvent în teologia sa tema luminii. Sfântul Simeon Noul Teolog foloseşte
acest cuvânt pentru a desemna lumina dumnezeiască, adică Dumnezeu Însuşi şi
ansamblul darurilor harului său. Sfântul Simeon priveşte legătura omului cu
Hristos ca o relaţie vie, de comuniune în rugăciune, iar întâlnirea omului cu
Hristos în lumină e dovada hristologiei sale personaliste. Caracterul accentuat
hristologic al teologiei sale reprezintă o adevărată sursă de inspiraţie pentru
hristologia părintelui Dumitru Stăniloae, care priveşte relaţia omului cu
Dumnezeu ca o apropiere conştientă a omului de Persoana lui Hristos, ca un
dialog ce are ca bază iubirea. Meritul părintelui Staniloae e acela de a
redescoperi teologia Sfântului Simeon Noul Teolog pe care o valorifică şi
potenţează în modul său propriu de a-L face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor din
societatea contemporană de multe ori înstrăinată de Dumnezeu şi lipsită de
repere morale.
ADRIAN IONIŢĂ
|
|
