Câteva gânduri la 40 de ani de la înveşnicirea poetului mistic creştin Daniel Turcea
Articolul reprezintă o evocare a poetului Daniel Turcea la împlinirea a 40 de ani de la moarte.
Mitropolitul Bartolomeu avea o mare considerație pentru Daniel Turcea, considerându-l omul lui
Dumnezeu. Convertirea poetului se aseamănă oarecum cu cea a lui Saul din Tars, întors spre
Dumnezeu pe drumul Damascului. În cazul poetului, convertitul era pe drumul Bucureștiului. De
aceea, întâlnirea cu Duhovnicul, în persoana Părintelui Arsenie Papacioc, a fost esențială
pentru Daniel Turcea, cu tot ce a decurs din aceste întâlniri: pocăința, spovedania, lacrimile,
smerirea adâncă, ancorarea și ascultarea de/ în Biserică. tot ceea ce a creat el, dincolo de
cultură, de generație, de neam, de orice curent literar, este și va rămâne o piatră de poticnire
sau un scandal pentru duhul lumii și pentru oamenii veacului.
Poeziile lui sunt iconice, pnevmatice, strâns legate de trăirea autentică, trăire cum poate
numai la Daniil Sandu Tudor am mai găsit-o versificată.
CORINA MARIA NEGREANU
|
|
