TABOR - Traditie şi Actualitate în Biserica Ortodoxă Română
< Înapoi Link-uri
Cautare
Sensul speranţei creştine
În textul de față sunt subliniate câteva aspecte care privesc sensul speranței, potrivit învățăturii de credință a Bisericii. Lumea în care trăim noi, cu multele ei eșecuri și neîmpliniri, îi face pe mulți oameni să fie pesimiști și să nu mai aibă curaj. Mulți cred că o situație materială prosperă este în măsură să facă să crească speranța în noi și să ne facă fericiți. De multe ori în viață este foarte greu dar având credință, la orizontul vieții noastre apare speranța întâlnirii cu Hristos în iubire. A răbda cu speranța izbăvirii este un lucru plin de mângâiere. Speranța este înțeleasă ca o credință îndreptată spre viitor. Speranța ia naștere în sufletul creștinului datorită harului divin și-i ajută acestuia să aștepte, cu încredere, fericirea veșnică făgăduită de Dumnezeu. Speranța întâlnirii cu Dumnezeu îi dă omului curajul necesar pentru a depăși toate încercările vieții. Lumea de la începutul mileniului III, confruntată cu provocări de natură socială, de natură spirituală și cu valul secularizant ce se revarsă peste ea are nevoie de speranța creștină.
 

ANDREI ANDREICUŢ