Parcursul unei colinde:
o metaforă componistică
Articolul de față are drept scop prezentarea particularităților structurale și componistice ale lucrării Noi umblăm să colindăm..., scrisă în anul 2008, pentru cor mixt și soliști. Compoziția se dorește a fi o metaforă sonoră a parcursului colindei de la începuturile documentării sale și până în prezent, determinat de un complex de factori care au facilitat pătrunderea în peisajul românesc a modelelor și modelor culturale occidentale. Din rațiuni de ordin muzical, dar și textual, am ales ca element central al lucrării colinda Pă cel plai de munte (1913), din colecția Béla Bartók, pe care am reinterpretat-o în trei ipostaze stilistice: folclorică, pentru a ilustra universul sonor autohton; tonal-funcțională, spre a reprezenta impactul influențelor vest-europene, care au dominat perioada de formare a școlii românești de compoziție; jazzistică, pentru a atrage atenția asupra pericolului „americanizării” recente a repertoriului muzical al sărbătorilor de iarnă.
DAN VARIU
|
|
