Semne de înnoire?
În ultimii ani, ori de căte ori realitatea religioasă din Rusia devine subiect de interes public în spațiul mediatic, ne-am obișnuit ca ea să graviteze în jurul „schismei ucrainene” sau a modului cum se armonizează „simfonic” politica președintelui Putin cu cea a patriarhului Kirill. Iată însă că de puțină vreme viața bisericească și opinia publică din Rusia au ajuns să se preocupe și să ia, constructiv, în discuție un subiect de importanță majoră, unul care ridică, nu de ieri de azi, ci de sute de ani, o întrebare dilematică: cum s-ar fi cuvenit să fie practica liturgică a Bisericii locale ortodoxe și în ce limbă să fie „scrise” cărțile de cult? În slavona bisericească sau în limba vernaculară, în speță cea rusească, de ieri și de azi. În timpul unei obișnuite ședințe de bilanț pe anul 2019 a eparhiei moscovite, patriarhul s-a referit pentru prima dată la perspectiva înlocuirii slavonei bisericești din practica liturgică cu limba rusă scrisă și vorbită.
BORIS BUZILĂ
|
|
