Cultul şi limba la români
În sec. XI-XIII, în jurul teritorilor locuite de români, existau state puternice, organizate formal și sub aspect bisericesc. Predominau cele de tradiție și de orientare bizantină și de limbă slavă, care deși legate de papalitate, avea o puternică ierarhie bizantină și o numeroasă populație ortodoxă. Toate acestea i-au influențat puternic pe români, care au trecut treptat la liturghia slavă.
Slavonismul cultural, adică folosira limbii slavone în lucrările tipărite, religioase, istorice literare, încep să devină anacronice la finele Evului Mediu. Cert este că, odată cu zorile modernității și cu reluarea legăturilor cu latinitatea, românii s-au îndepărtat tot mai mult de slavonismul cultural. Începuturile culturii scrise în limba română s-au produs în sec. al XV-lea, prin apariția unor texte religioase, elaborate în Transilvania, regiunea cu cele mai puternice influențe occidentale. Astfel în sec. al XVII-lea, după mai multe secole de slavonism cultural și bisericesc, poporul român, își adaptează cultura cu specificul său neo-latin.
EMANUEL VIDICAN
|
|
