Articolul evocă profilul spiritual al regelui Mihai al României. Mihai fusese încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul Nicodim Munteanu în catedrala patriarhală din București, imediat după abdicarea tatălui său, la 6 septembrie 1940. Dintr-o nobilă modestie ce i-a înveșmântat ființa de-a lungul întregii vieți, nu s-a folosit niciodată de dreptul de a intra în altar prin ușile împărătești și a-și lua singur de pe Prestol, Sfânta Cuminecătură. A jucat un rol important în resurecția armată de la 23 august 1944, eveniment istoric confiscat de comuniști și relatat românilor, în această cheie, prin câteva piese de teatru. La una – e vorba de piesa lui Titus Popovici „Passacaglia” – se face referire în articol. După 1989 regele Mihai face câteva vizite istorice în România. În 2011 a rostit un discurs memorabil în Parlamentul României, spunând între altele: „Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”. Abia când Regele a plecat, țara și poporul care l-au pierdut au fost, în sfârșit, grandioși.

RĂZVAN IONESCU