Pentru lumea bizantină, încă marcată de tradiția sa de greco-romane, orașe erau elemente esențiale.
Ne propunem aici pentru a face referire mai mică în orașul bizantin reală, ci mai mult pentru a reprezentării sale în scrierile istorice ale Evului Mediu timpuriu. Aceste lucrări, fie că sunt centrate pe aspectele politice și militare (istorii de la autori, cum ar fi Procopius, Agathias, Menandru Guardsman, Teofilact Simocatta iar Nichifor patriarhul), sau cu privire la cele politice-religioase (Cronicile
de Malalas, Chronicon Paschale, Chronographica al Teofan Marturisitorul), reprezintă o sursă de neprețuit pentru reconstruirea mentalitatea și concepția despre lume deținute de către persoane de această vârstă. În scrierile lor acest lucru autori le acordă mai puțină atenție la condițiile geografice sau spatiu natural, în loc să subliniind simbolurile imaginare și ideologice ale unui spațiu antropic. Punctele lor de referință sunt
edificii umane, în principal, municipii, orașe, fortificații, apeducte și în ultima vreme biserici. Spațiu este reprezentat în Bizanț ca o ierarhie pe baza unor criterii politice și culturale, cu orașele fiind singurele spatii civilizate, iar dintre acestea, Constantinopolul, orașul prin excelență, este centrul întregii civilizații. Această idee este realizată în măsura în care "ideea Constantinopolului" ca axis mundi devine mai importantă decât reprezentarea reală a orașului fizic în sine.
Cuvinte-cheie: Constantinopol, cronicari bizantini, Hipodrom, războaie barbare, Imperiul Bizantin

ECATERINA LUNG