Două date sunt deosebit de importante pentru Imperiul bizantin: 11 mai 330, inaugurarea cetății Constantinopol și 29 mai 1453, cucerirea orașului de către turci. În general, istoricii au împărțit acest interval în trei părți: 330-610 perioada de început sau a romanității târzii, 610-1204, Evul mediu bizantin și 1261-1453, ultima perioadă sau cea târzie bizantină. Împărțirea are avantajul unei reflecții asupra datele istorice a unui stat cu peste un mileniu de existență. În 1081, Alexis I Comennul a preluat conducerea Imperiului bizantin și a fost nevoit să facă față unui număr mare de probleme pe plan intern și extern. În acest studiu am încercat să prezint situația capitalei în timpul împăraților comneni, cu o descriere a principalelor edificii publice şi religioase, care au dat încă de la început Constantinopolului un profil urban unic. În vremea împăraților comneni, Constantinopolul continua să fie cel mai mare oraș din lume, cel mai bogat și cel mai populat cu cei 400.000 de locuitori. Cei care veneau pe mare puteau admira frontonul hipodromului cu caii săi auriți, ce se găsesc astăzi la Veneția, și coloanele cu statuile lor, care împodobeau forumurile: piața Augusteon, coloana lui Iustinian, ce avea statuia ecvestră a împăratului, cu o înălțime de noua metri, care parcă se lupta încă cu barbarii. În forumul lui Constantin, coloana și statuia sa sub forma lui Apollon, avea în mâna dreaptă un sceptru și o lance, iar în stânga un glob, care în 1105, în urma unui cutremur, a fost distrus și înlocuit cu o cruce. În forumul Tauri, era o coloană cu scene istorice, ce avea în vârf o statuie ecvestră, dărâmată ceva mai târziu de cruciați. Grădini și parcuri împodobeau palatul și proprietățile private aflate în afara zidurilor lui Constantin cel Mare, pe valea Lycosului. Cei care soseau în oraș dinspre Tracia, contactul vizual cu capitala Bizanțului era dat de zidurile de 11 metri înălțime, construite de împăratul Teodosie al II-lea (408-451). La începutul secolului al XII-lea, complexul format din Marele palat, hipodrom și Sfânta Sofia era în continuare un ansamblu central pentru capitală.

EMANOIL BĂBUŞ