Sandu Tudor a fost unul dintre cei mai reprezentativi jurnaliști ai noștri din perioada interbelică. După ce părăsește revista „Gândirea”, din veniturile sale proprii scoate o nouă publicație culturală, intitulată sugestiv „Floarea de foc”, care se va impune în epocă prin tematica abordată. În paginile acesteia gazetarul a demontrat din plin că avea talent jurnalistic, articolele oglindind finul simț de observație dar și darul său de „mare pamfletar”, după cum îl numea în jurnalul său Nicolae Carandino. Cu toate acestea în urma unui conflict cu autoritățile „Floarea de foc” va fi nevoit să-și suspende activitatea. Astfel, Sandu Tudor scoate o nouă revistă pe care o va intutula sugestiv „Credința”. Zilnic în paginile cotidianului se dezbăteau probleme politice, acte de jaf, viol, crime, sport şi cultură. În fiecare număr, „Credinţa” avea şi o pagină destinată spiritualităţii ortodoxe. Sandu Tudor acorda o mare atenţie comunicatelor de presă venite din partea bisericii. Pentru că apărea într-un tiraj impresionant, o parte din costuri erau susţinute din reclamele publicitare. După câțiva ani și această revistă a intrat în atenția autotăților, începând dictatura carlistă ziarul a fost nevoit să-și suspende definitiv activitatea. Cu toate acestea, prin tematica abordată, forța cu care își susținea punctele de vedere Sandu Tudor a dat dovadă de mult curaj într-o epocă deosebit de instabilă atât la nivel politic cât și din punct de vedere social.

Cuvinte cheie: „Credința”, „Floarea de foc”, ziarist, pamflet, curaj.

CAMELIA SURUIANU