OAN Mariș, Ştefan Augustin Doinaş – psalmistul orfic

Ștefan Augustin Doinaș (1922 -2002) iese în evidență în poezia românească ca un creator orfice în cauză
cu privire la necesitatea de a construi un corpus de texte teoretice, care va argumenta registrul liric al poetului.
Poesis, ca inițiativă de limbă (Poezie, Dichtung), devine, în Psalmi, Dumnezeu: La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu ". (Ioan 1: 1). Doinaș subscrie la acest adagio biblic în ciclul de Psalmi. În unele dintre Psalmi, eul liric pune la îndoială divinitatea într-un dialog care, uneori, devine un monolog, făcându-l să semene cu marele poet liric german Rainer Maria Rilke.
Psalmistul se simte pustiu, ars de focul iubirii sale pentru Dumnezeu, pe care el vrea să fie o umbră care iese să se întâlnească umbra lui. Pietatea uneori înlocuiește îndoiala, deci putem spune că poetul se simte singur fără Dumnezeu și mesajul psalmilor ar putea fi exprimată prin propoziția tulburatoare "Doamne, ajută necredinței mele".
CUVINTE CHEIE: Ștefan Augustin Doinaș, poezie română, Psalmii, divinitate, dialog, credință, îndoială

IOAN MARIŞ